Nu ştiu alţii cum sunt, dar în jurul meu se tot întâmplă să se vorbească despre muzică, oi fi eu de vină, n-oi fi... Iar subiectele muzicale se învârt de obicei în jurul cozii, ba că n-avem destule trupe, ba că nu le promovează îndeajuns televiziunea sau radioul, ba că nu se mai face muzică în general, că generaţia nouă e praf, eheheee, pe vremea mea... (Adică ce vrei să spui tovarăşe că nu se mai face muzică? Păi eu ce fac? Sculptez?) Chiar de curând am intrat fără să vreau într-o conversaţie din asta cu cineva şi am fost provocat să spun un album bun scos în ultimii cinci ani. Am lăsat orice fel de orgolii deoparte şi i-am înşirat cinci albume bune scoase anul ăsta, sărind cu bună-ştiinţă peste orice fel de byron. M-am gândit să vă spun şi vouă ce mi s-a părut bun anul ăsta, deşi asta se face de obicei în decembrie sau ianuarie. Dar sunt deja peste zece albume care mi se par foarte bune şi nu pot să mă abţin. Everything Everything au lansat în ianuarie Arc, un album de art-pop plin de energie şi extrem de inventiv şi de original. Pot spune cu mâna pe inimă că n-am mai auzit aşa ceva, deşi am recunoscut vag câteva influenţe. Biffy Clyro au scos tot în ianuarie un album dublu, Opposites, care este foarte tare, mai rockish pe stil american, deşi trio-ul e din Scoţia, cu multe refrene ce ar putea deveni imnuri lejer. Localnicii din LA, Local Natives m-au încântat tare mult cu al lor Hummingbird. O voce eterică, piese foarte bune, indie sau cum s-o putea numi ce fac ei. Steven Wilson îşi continuă cariera solo, în timp ce o lume întreagă aşteaptă următorul Porcupine Tree. În februarie a scos al treilea, The Raven That Refused To Sing, un album progresiv de pe altă lume, cu un personal de te doare capul, cu Guthrie Govan la chitară, cu piese care trec de zece minute şi o atmosferă bestială. I Am Kloot au lansat Let It All In, produs de Guy Garvey şi Craig Potter de la