Cum se poate susţine onest o revistă decentă? S-ar putea ca tocmai lipsa unui răspuns satisfăcător la această simplă întrebare să fie principalul simptom al crizei prin care trece presa. E drept că orice manager de presă ar spune că adjectivele onest şi decent nu intră în „profilul produsului“ şi nici în „targetul lui de eficienţă“. Dacă, însă, în loc de onest am pune profesionist, iar în loc de decent, eficient, acelaşi manager (care trăieşte cu impresia că propriile sale competenţe economice sînt aplicabile fără rest în zona presei) ar deveni brusc atent. Cînd te poziţionezi între nişte „itemi“ clari şi „previzionezi“ un procent sustenabil de „rentabilitate“, carevasăzică „implementezi“... Ce implementezi? Dezastrul – ne spun doi jurnalişti francezi de succes, Laurent Beccaria şi Patrick de Saint-Exupéry, primul fiind directorul, iar cel de-al doilea, redactorul-şef al revistei XXI, un „produs“ ce se vinde în continuare, într-un tiraj de 50.000 de exemplare, şi care rezistă în tulburata piaţă franceză, fără publicitate, doar datorită cititorilor care cumpără revista. Ei au publicat, la începutul acestui an, un manifest pentru presa post-Internet, o presă onestă şi decentă (adică independentă şi de calitate) care să pună pe primul plan legătura cu cititorul, însă nu un cititor statistic, un client recompus în sertarele publicitarilor, ci un om viu, curios, care se emoţionează şi care (de cele mai multe ori) e cel puţin la fel de inteligent ca editorialistul pe care îl citeşte. O presă purificată de marketing şi care să redevină, cum era acum ceva timp, „utilă, dezirabilă şi necesară“, prin legătura refăcută cu cititorul. „Şi dacă s-au înşelat cu toţii? Şi dacă mult clamata «conversiune digitală» era o capcană mortală pentru ziare?“ – se întreabă cei doi în acest manifest, care a făcut înconjurul presei de calitate din Franţa şi Spania. „Şi dacă magnaţii presei