Egalul smuls in extremis în Ungaria și înfrîngerea categorică suferită în Olanda i-au scăzut dramatic cota de popularitate lui Pițurcă. Contestat și pînă atunci, acesta a devenit inamicul public numărul 1 în ochii multora, care îi solicită lui să plece ori Federației să-l demită! Rezultatelor slabe și evoluțiilor dezolante le-a pus capac modul în care antrenorul “tricolorilor” a înțeles, mai corect spus, n-a înțeles , să gestioneze relația cu iubitorii fotbalului. Mereu morocănos, parcă agasat de cei din jur, Pițurcă a pierdut și fanii care-i mai rămăseseră. A reușit să-i transforme în dușmani.

Dintre reproșurile adresate lui, marea majoritate se justifică. Cum a cîntat fals cînd i-a titularizat la Amsterdam pe Stancu și pe Grozav, în vreme ce pe Mutu și pe Chipciu, marcatorii de la Budapesta, i-a lăsat pe bancă, chiar merita să fie tras la răspundere. Arătat cu degetul din pricină că n-a avut nici fler, nici inspirație în situațiile amintite. Și nu numai. Una e să-l critici însă pe selecționer că nu s-a orientat și alta să-l învinovățești de cîte-n lună și-n stele, să-i cauți noduri în papură! Să te legi de el că poartă breton, că umblă în trening etc, etc. Practic, unii mai aveau un pic să-l acuze că l-a împușcat pe președintele Kennedy ori că a răpit-o pe Elodia.

S-ar cuveni, e obligatoriu, să nu sărim calul, să nu ne pierdem capul. De pildă, să nu inventăm că Pițurcă l-a jignit, ori măcar ironizat, pe Mihăiță Neșu, din moment ce însuși cel în cauză a negat ferm incidentul, vezi Gazeta de vineri. Ar fi împotriva firii și a logicii ca tocmai antrenorul care l-a adus la Steaua și l-a promovat în echipa reprezentativă să-l ia peste picior pe ex-internaționalul țintuit, bietul de el, într-un scaun cu rotile. Personal, îl cred capabil pe Pițurcă de reacții nestăpînite, dar nu și de o asemenea ieșire.

Actuala campanie împotriva selecționerului a rede