Unii adoptă câini şi mâţe, alţii iubesc copiii mai mult decât orice pe lume. Aşa, simplu, direct şi fără menajamente, îşi motivează un orădean hotărârea de a-şi asuma creşterea şi educarea a doi prunci pe care soarta i-a scos întâmplător în cale, fără să-i pese că ambii fuseseră bătuţi atât de rău de propriii părinţi încât ar putea avea sechele pentru tot restul zilelor.

"Dacă în viaţă ai avut grijă doar de câini, nu te aştepta ca la bătrâneţe să-ţi poarte de grijă oamenii!", zice bărbatul, ca o lecţie pentru alţii, deoarece lui are cine să-i fie reazem de vreme ce, împreună cu soţia, are trei copii pe care îi consideră cea mai preţioasă avere. "Sper ca şi alţi oameni să procedeze la fel, iar statul să facă legi mai simple pentru cei care vor să adopte copii, mai ales din rândul celor cu părinţi care nu-i merită".

Dragoste la prima vedere

Din modestie, deşi conduce în Bihor o mică organizaţie patronală, dar şi pentru că tatăl unuia din cei doi copii pe care vrea să-i înfieze încearcă să-i pună beţe în roate, bărbatul cere să nu-i fie făcut public numele, astfel încât cititorii se vor mulţumi doar cu prenumele său: Nelu.

Pe la începutul lui februarie, povesteşte el, îşi vizita la Spitalul Municipal un nepoţel internat în urma unei răceli mai îndărătnice. "Când am fost prima oară în vizită, am nimerit din greşeală într-un salon învecinat, unde se aflau de o parte Silvia, de cealaltă Marco. Am fost şocat să văd ce vânătăi aveau pe faţă şi pe corp, şi că pe patul băieţelului medicii puseseră un avertisment, pentru ca asistentele şi infirmierele să aibă grijă când îl iau în braţe", spune Nelu.

După şoc, a fost compasiunea, căci a aflat ce păţiseră, iar apoi un sentiment ciudat: "Când am auzit că micuţii au fost bătuţi de propriii părinţi nu-mi venea să cred că după ce vor fi externaţi ar putea trece din nou prin aceleaşi chinuri". Aşa i-a ve