În principiu am fi putut striga că valul Tonitza care "mătură" de ceva timp vânzările româneşti de artă loveşte şi în străinătate. Ne-am fi referit, desigur, la apariţia unor creaţii ale marelui artist român în licitaţia "50 tableaux Roumains. Collections de Mr et Mme A. (Allier), ancienne Collection Stefania Manoliu (amie et eleve de Nicolae Tonitza)", nume exact şi onorat pentru arta şi spiritualitatea românească. Organizatorul licitaţiei, abil şi priceput în această meserie, a pus chiar în titlu toate detaliile de greutate şi te bucuri să constaţi că el consideră important şi esenţial să amintească posibililor clienţi, persoane avizate, numai cu nume mari în cap, că e vorba de Tonitza, marele pictor român. Dar sunt multe detalii de luat în seamă, care conturează o frumoasă şi sănătoasă poveste despre colecţii de artă românească aflate în străinătate.

Identificarea vânzării colecţiei doamnei Manoliu este săracă în detalii. Cele 50 de oferte ale vânzării, mai exact 53 de loturi, sunt numite româneşte, deşi nu trebuie să fii cârcotaş ca să vezi şi prenume franţuzeşti printre autori. Colecţia poartă numele Domnului şi Doamnei A. Însă, ceea ce urmează în paranteză, Allier, nu este explicitarea misterioasei iniţiale de nume de familie, ci numele unui departament din mijlocul Franţei, în care se află şi oraşul Moulins. Dar de ce ne-ar interesa pe noi oraşul Moulins din departamentul Moulins când vorbim de o licitaţie desfăşurată la Paris? Pentru că licitaţia cu Tonitza mai sus amintită şi la care continuăm să ne referim nu s-a desfăşurat la Paris, cum inexplicabil a scris o agenţie română de presă şi cu frenezie şi fără ezitare au preluat toţi cei care au anunţat evenimentul pornind de la informarea de agenţie, ci în oraşul Moulins din departamentul francez Allier, pe romantica stradă a Măcelarilor (rue de Bouchers), la vreo 300 de km de nevinovatul şi pe nedrept i