Datele arată o suferinţa tot mai mare a IMM-urilor în ţările europene. Criza loveşte în afaceri, ceea ce reduce capacitatea de a rambursa credite, uneori de a supravieţui. Volumul creditelor non-performante creşte mărindu-se concomitent neîncrederea băncilor faţă de acest sector.

Situaţia este mai gravă în ţările din sudul zonei euro (costul creditului este aproape dublu faţă de ţări din nord) şi în ţări nou intrate în UE. Avem un un cerc vicios periculos pentru economii, fiindcă ele depind de IMM-uri pentru crearea de locuri de muncă şi încasări la buget (când tensiuni sociale cresc); iar starea băncilor se poate înrăutăţi din cauza necazurilor afacerilor mici şi mijlocii.

Ce se poate face pentru a ajuta IMM-urile, care asigură peste 50% din locurile de muncă şi care înseamnă, în mare parte, capital autohton?

Situaţia autohtonă a IMM-urilor intră în acest tipar, în condiţiile în care bănci străine deţin cca 80 din piaţa locală. Dacă în Europa, în general, sectorul bancar prevalează de departe în finanţarea afacerilor (în raport cu piaţa de capital), ce să zicem la noi, unde bursa (piaţa de capital în ansamblu) este şi mai puţin semnificativă. În România emisiuni de obligaţiuni sunt rara avis chiar şi la companii mari, ce să vorbim de firme mici şi mijlocii. Cum economia merge greu, cum dobânzile rămân ridicate (şi din cauza inflaţiei), este legitimă întrebarea: ce se poate face pentru a ajuta IMM-urile, care asigură peste 50% din locurile de muncă şi care înseamnă, în mare parte, capital autohton?

Realitatea este că miracole nu se pot produce având în vedere mişcarea creditului, neterminarea procesului de dezintermediere (de-leveraging) în lumea bancară; există cifre care arată o reducere a expunerii pe România a băncilor care operează în România, în pofida iniţiativelor de la Viena şi altor măsuri. Se poate, însă, încerca ajutarea IMM-urilo