În lipsă de clienţi locali, pictorii moldoveni sunt nevoiţi să-şi caute clienţi peste hotare sau printre afaceriştii înstăriţi şi angajaţii din misiunile diplomatice. Unele lucrări ajung să coste mii de euro.

Pentru un set de şapte pensule plăteşti vreo sută de lei. Mai scoţi din buzunar între 30 şi 75 de lei pentru un tub de acuarelă, vopsele acrilice sau pe bază de ulei, în funcţie de culoarea şi textura dorită. Un set de zece coli pentru pictură te mai costă circa 150 de lei, iar dacă îţi iei şi un şevalet de 340 de lei, poţi să te apuci de pictat. De-aici începe greul. În primul rând, trebuie să-ţi stabileşti un preţ, pe măsura calităţii operei. Potrivit lui Tudor Braga, directorul secţiei Critică de artă din cadrul Uniunii Artiştilor Plastici, circa 40% din preţul unei lucrări reprezintă cheltuielile de producţie, iar restul ţine de măiestria şi prestigiul artistului.

Reporterii „Adevărul“ au stat de vorbă cu mai mulţi artişti plastici din Chişinău pentru a vedea cum sunt vândute picturile şi cine sunt cei care le cumpără. Toţi sunt de părere că pentru a te afirma ca plastician trebuie să participi mai întâi la concursurile internaţionale, la licitaţii şi expoziţii şi să te înscrii în Uniunea Artiştilor Plastici, ca să ai statut de profesionist. Dar cel mai important e să îţi faci relaţii printre oamenii cu bani.

Vânzări pe pile

„În Moldova, nu există un sistem de vânzare a operelor de artă. Fie vindem sporadic, fie prin nişte relaţii. Ca să intri în circuitul galeriilor de artă trebuie să ai pe cineva care te promovează. Mai mult cumpără oamenii bogaţi, care şi-au cumpărat o casă şi au nevoie să-şi decoreze pereţii“, susţine pictorul Anatol Rurac. Artistul povesteşte că, în tinereţe, a reuşit să vândă mai multe picturi datorită relaţiei strânse pe care o avea cu proprietara unei galerii de artă din Germania.

În schimb, pictorul An