● Michael Haulică, Transfer, Editura Millenium Books, 2012.
Redactor al mai multor suplimente şi fondator a două reviste SF online, coordonator de colecţii editoriale şi editor de antologii, semnatarul cîtorva rubrici de gen în mai multe publicaţii culturale, el însuşi prozator, distins cu mai multe premii, Michael Haulică este, de mai bine de un deceniu, poate cel mai vizibil promotor, deopotrivă harnic şi critic, al SF-ului românesc. Dincolo de cercul relativ închis, dar nu atît de restrîns, al literaturii fantasy şi science-fiction de la noi, Michael Haulică face figura – destul de rară – a unui tip lipsit de prejudecăţile şi constrîngerile culturale ale genului pe care, însă, îl cunoaşte bine şi îl susţine cu pasiune.
DE ACELASI AUTOR Ce-a vrut să spună autorul Zădărnicie Femeia de pe tavan SF vs comunismTransfer, a patra sa carte de proză, este un roman modular, alcătuit din patru naraţiuni, toate scrise la persoana întîi, patru perspective subiective care, dat fiind caracterul de policier distopic al cărţii, reuşesc ca abia la final să dezvăluie întregul design narativ şi să ilustreze semnificaţiile, simbolurile puse în joc. Tot treptat, ni se relevă şi geografia, mecanismul social după care funcţionează „minunatul Inand“, un fel de metropolă statală multietnic, delimitată de un Munte şi un Zid ce despart Oraşul Vechi – care, după cum îi spune şi numele, poartă încă semnele arhitecturale, configuraţia socială şi aspiraţiile artistice ale unei lumi trecute – de Sistemul Solar, partea modernă, administrativă şi tehnologizată. În primul capitol al romanului, „Vremea zăpuşelii“ (premiat ca povestire în 2005, detaliu ce denotă şi susţine caracterul modular, fragmentat al cărţii), întîlnim un fel de sectă a gibsonilor din Oraşul Vechi – în fapt, nişte bloggeri care-l au drept idol pe William Gibson, „profetul întunecat al cyberpunk-ului“, al cărui p
