Domnul Ilie Stan locuieşte în Dealu Babii, în casa cu numărul 9. Uşor de reţinut, dar mai greu de ajuns acolo. Mai ales pe timp de iarnă, când zăpada îţi trece de genunchi, sau acum, când trebuie să înoţi în noroaie, ca să-i baţi la poartă.
Asta, fiindcă
gospodăria în care locuieşte bărbatul de 56 de ani, împreună cu mama sa Ioana în vârstă de 76 de ani, se găseşte undeva pe dealul pe care-l vezi în foto, odată ajuns la podul de lemn, cum îi spun localnicii, de peste pârâul Crividia. Este podul acela în reparaţia căruia, după cum am scris de câteva ori, s-a băgat o căruţă de bani. Dar ale cărui balustrade laterale, din cauză că au fost prinse, de tot râsul, cu câteva cuie, au ajuns în albia pârâului la scurt timp după aşa zisa recepţie a lucrării.
Conform învoielii,
l-am sunat pe domnul Ilie Stan înainte cu o jumătate de oră de a o tăia spre Dealu Babii. Asta, pentru ca niciunul dintre noi să nu fie nevoit să-l aştepte pe celălalt. Cam treizeci de minute, uneori patruzeci şi cinci sau chiar mai mult, când e jale afară, îi ia domnului Ilie Stan să ajungă la drumul principal, să-i zic aşa. Pentru că, după cei cinci-şase sute de metri pe care-i parcurge prin holda sa după ce iese din casă, ajunge la drumul forestier care se face, mergând în sus, la stânga, imediat ce treci podul de lemn. Drum lung cam de 6,5 km şi care duce până în locul numit Tău.
Cam un kilometru şi jumătate
coboară şi, apoi, urcă Ilie Stan pe drumul acesta forestier. Dacă nu zilnic, la două zile tot este nevoit să coboare şi, apoi, să urce pe el. Dar nu despre efortul pe care-l depune el este vorba. Problema o constituie drumul acesta forestier. Care, în câteva locuri, este făcut praf din cauza maşinilor cu peridoc care merg la deal şi, apoi, vin în jos încărcate cu lemn. "Da, recunoaşte omul, domnul care conduce Composesoratul nr.15 a adus
