Îndrăgostire sau iubire?
- În dosarul ultimelor numere ale revistei am încercat, alături de colaboratorii noştri, să trasăm graniţele îndrăgostirii. A venit rândul specialiştilor. Doamnă psiholog, pasiunea furtunoasă care apare la începutul dragostei e totuna cu adevărata iubire sau e altceva?
- În niciun caz. Îndrăgostirea pasională e tulburătoare, copleşitoare şi imprevizibilă. De aceea, în faza ei de început, e absolut minunată. Trăim deasupra norilor, desprinşi de realitate şi chiar de propria noastră raţiune. Suntem cotropiţi de celălalt, care se strecoară în visele şi gândurile noastre. Tot ce ne dorim e să îl revedem cât mai curând, fiindcă orice ezitare a lui ne angoasează profund şi orice confirmare ne ridică la ceruri. Suntem atât de copleşiţi de ceea ce simţim, încât suntem convinşi că am găsit sufletul-pereche, care ne înţelege, în sfârşit, pe deplin.
- Emoţii violente, stări tulburătoare, îndrăgostirea aduce cu un fel de boală...
- Îndrăgostirea pasională corespunde, de fapt, unei adevărate pierderi a controlului raţional asupra senzaţiilor şi emoţiilor. Ele sunt acolo şi ne copleşesc, ne transformă în aşa măsură, încât adesea nici prietenii, nici părinţii nu ne mai recunosc. Spunem şi facem lucruri care nu ne sunt caracteristice, care contrazic chiar principiile noastre. Francezii îi spun îndrăgostirii furtunoase "coup de foudre", o lovitură de fulger direct în inimă. Doar că în realitate, nu inima, ci nasul e de vină. Neurobiologii au demonstrat că, exact ca şi la animale, corpul nostru secretă feromoni, dintre care unii sunt implicaţi în apariţia sentimentului de dragoste. Printre ei e şi feniletilamina, o amfetamină naturală produsă de creier şi responsabilă cu senzaţiile de euforie. Persoana în cauză degajă un miros care acţionează asupra unei părţi
