După doar câteva zile de manevre, încă neelucidate, procurorii au devenit eroi. Fără să ne dăm seama ce trăim, am aflat că suntem contemporani cu o perioadă înfloritoare din istoria justiției românești. Șefii lor au fost veritabili martiri în țară iar emulația lor i-a copleșit pe magistrații de la Bruxelles, care nu contenesc să se bucure.

Bucuria, care încă nu ajunge la populație, a cuprins însă figuri marcante din magistratură, care se tot felicită pe Facebook și își mulțumesc unul altuia că

există. La televizor, când nu se plătesc polițe, analiști tineri se fălesc cu noțiunile

învățate pe la burse europene. MCV-ul în sus, MCV-ul în jos, "progresul este

vizibil, dar reforma nu este încă sustenabilă şi ireversibilă". Și tot felul de asemenea cuvinte care atrag sigur o mare considerație direct proporțională cu gradul de neînțelegere a termenilor.

Lumea a fost construită în așa fel că procurorii nu vor fi niciodată iubiți.Ei trăiesc în cel mai toxic mediu posibil. Dacă minierii , petroliștii sau constructorii pot să se spele, când ies de la muncă, procurorii trăiesc tot timpul în minte cu infracțiunea și cu autorul ei. Ei visează să descopere răul, nu binele. Desigur și să se bucure când se întâmplă.Viața lor are un sens pe care îl înțeleg și îl respect. Această atitudine firească, a mea este pusă în încurcătură atunci când ei încep să se laude între ei.

Este evident că cei mai importanți oameni din România au pus umărul ca să avem și noi un fason în Europa. Apreciem. Dar tu, subiectul cosmetizării, ar trebui să stai mai blând.

Pentru că altfel începem să ne aducem aminte de arestările de vineri seara, de stenogramele cosmetizate pentru media, de multele rețineri fără temei, de procesele care se întorc “la prima instanță” pentru “administrare de noi probe”.

Deocamdată putem merge la Bruxelles îmbrăc