(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 82, martie 2013) Călătoria lui Ion Vinea spre Paris începea pe peronul Gării de Nord. Nu ştim dacă primul drum s-a petrecut, precum cel al eroilor săi din Venin de mai, la clasa a II-a. Mai tîrziu însă, scriitorul (şi, între 1928-1932, deputatul în Parlamentul României) avea, cu siguranţă, mijloacele necesare să călătorească cu vagonul de dormit, într-un tren expres, "cu vagoane înflorite şi luminate ca un bal, tren de lux pentru drumuri îndepărtate." Îi plăcea să călătorească singur, trăind încă din timpul voiajului sentimentul de eliberare. De cele mai multe ori, citea. Uneori, avea bucuria să întîlnească persoane speciale. Aşa s-a întîmplat în septembrie 1931, cînd, în persoana unui tovarăş de vagon cu o înfăţişare aparte, avînd "o nobleţe sigură de sine, mai mult chiar, o aristocraţie firească", îl descoperă pe regele Boris al Bulgariei, călătorind incognito alături de un colonel în civil şi de un servitor, să-şi cunoască logodnica. Curînd, în urma simpatiei pe care i-o trezeşte colonelului, scriitorul român este invitat în compartimentul regal, acolo unde se instalează o atmosferă de "voioşie cordială", iar regele "se interesă de ultimele noutăţi literare franceze şi germane, vorbi apoi de presa din toate ţările, de caracterul diferitelor popoare", dovedind că lecturile sale "se întind pe mai multe limbi." Mai tîrziu discutară, inevitabil, politică, inclusiv relaţiile româno-bulgare, chestiuni în care regele avea "un accent de scepticism surîzător şi de regret în care optimismul biruie totuşi."

În acelaşi vagon, din Budapesta urcă, precedată de neobişnuit de multe bagaje, o doamnă "zveltă, blondă, înveşmîntată într-o rochie de culoarea romului." Nu e o figură oarecare în Europa acelor ani, ci este doamna Claire Boas de Jouvenel, "soţia fostului ministru de Interne francez, astăzi ambasador la Roma, d. De Jouvenel