Dacă, odată cu inundaţiile din zilele trecute, apele crescute ale pârâului de pe Valea Lupşească din Vulcan şi-au urmat cursul spre Jiul de Vest ducând cu sine conţinutul avicol al câtorva coteţe amplasate peste sau aproape de albie, confratele său de pe Valea Morii şi-a astâmpărat foamea doar cu pământul muşcat din maluri.

Vineri,

pe la orele amiezii, apele pârâului Morii nu mai erau aşa de nervoase, ca acum câteva zile, aşa că rezultatele operaţiunilor de excavare pe care le executase îţi sar în ochi, imediat ce treci de barajul doi. Asta nu înseamnă că malurile de din jos de dig nu fuseseră afectate. Purtau şi astea muşcături, desigur, dar într-o măsură mai mică, dat fiind debitul oarecum mai scăzut al apelor după ce au fost zăgăzuite de către baraj.

De fapt,

iniţial îmi propusesem să merg doar până la barajul de sus. Să văd dacă a fost decolmatat, aşa cum promisese, acum doi ani, domnul de la Apele Române. Vă amintiţi, poate, fiindcă am scris cum că, după ce au terminat pereţii de beton de la barajul doi în jos, şoferii de pe rabe, în complicitate cu excavatoriştii, au scos şi au cărat la greu pământ din baraj oricui dorea. Iar clienţi au avut cu duiumul. Ce dezastru a rămas în urma lor se observă şi acum (vezi poza) Deşi, prin noiembrie-decembrie 2011, de la Apele Române din Livezeni am fost asigurat că, la primăvară, se va interveni, iar lucrurile se vor îndrepta. Îmi pare rău că nu am fost pe fază şi nu am întrebare "dar în care primăvară?".

Dani, unul dintre cei doi

băieţii care m-au însoţit, are teren pe Valea Morii. Un pic mai sus de barajul doi, pe stânga. De fapt, e al mamei sale, al cărei neam deţine mult pământ în zona asta a Văii Morii. Dani mi-a arătat cum, fiindcă apa a săpat aproape doi metri în malul pe marginea căruia este drumul, a trebuit să mute mai spre deal ţăruşii care-i împiedică pe