Chiar dacã psihologia nu a reuşit pânã în prezent sã contureze tipul de personalitate „normalã”, s-au fãcut paşi importanţi în înţelegerea feluritelor tipuri de comportamente, standardul „normalitãţii” rãmânând un deziderat pentru cercetãrile viitoare.

Cartea scrisã de psihoterapeuţii francezi François Lelord şi Christophe André: „Cum sã ne purtãm cu personalitãţile dificile” (editura Trei, 2003) reuşeşte sã creioneze într-o manierã sinteticã principalele tipuri de personalitãţi mai aparte cu care ne confruntãm în viaţa cotidianã.

De ce este atât de utilã aceastã carte ? Pentru cã, dacã o parcurgem cu atenţie reuşim sã-i înţelegem pe ceilalţi şi implicit sã ne facem viaţa mai uşoarã.

Zilnic avem parte, fie de compania unor personalitãţi anxioase care ne atenţioneazã cu privire la iminenţa unor nenorociri sau dezastre, fie de narcisişti care se considerã excepţionali şi au ambiţia de a avea succese rãsunãtoare, fie de schizoizi care preferã activitãţile solitare şi nu cautã compania celorlalţi, fie de depresivi care se considerã o povarã pentru ceilalţi, sau de personalitãţile pasiv-agresive care au tendinţa sã-i conteste pe reprezentanţii autoritãţii şi sã consteste valabilitatea ordinelor. Mai trebuie amintite personalitãţile histrionice, obsesionale, dependente, evitante, comportamentele de Tip A, etc.

Ĩnsã, cred cã personalitãţii paranoice ar trebui sã i se rezerve o atenţie deosebitã, datoritã impactului devastator pe care poate sã-l aibă asupra celorlalţi. Cum se caracterizeazã un paranoic ? Este dominat de suspiciune şi rigiditate. Considerã în mod nejustificat, de cele mai multe ori, cã ceilalţi ar fi rãu intenţionaţi în ceea ce-l priveşte. Are tendinţa sã-şi apere interesele şi drepturile proprii, simţindu-se uşor ofensat şi în astfel de situaţii investesteşte energii nebãnuite pentru a riposta, deseori disproporţionat. Are suspiciuni