De prea multe ori, parcă, cele ce se petrec în Iaşi subliniază obstinat logica stabilimentului sanitar din Bucium, unde a fost şi este întotdeauna mare înghesuială, deşi, spun cunoscătorii locului, cei din interior nu sunt decât pacienţii, nebunii autentici sunt de fapt de mult afară, în lumea civilă, dar dezlănţuită.

E destul să ne amintim lipsa de coerenţă cu sine a preşedintelui Băsescu, mare maestru în re-evaluarea unor coterii politice, care măcar recunoştea, într-un puseu de sinceritate, că numai boul îşi poate permite să fie consecvent. Marii bărbaţi ai neamului nu-şi pot îngădui acest lux, chiar dacă astfel ar lăsa impresia că multe din deciziile luate sunt asumate mai la plesneală, pe genunchi, pe încercatelea, cum se spune în piaţa de pepeni, dacă ţine, e OK, dacă nu, ne mai răzgândim, c-aşa-i în politică.

La Iaşi, e destul să ne amintim scăndălăul teilor raşi din Centru, dar şi a nucilor la fel de hăcuiţi în Copou, nici nu se mai ştie de cine, pentru a pricepe, de fapt, de ce această coaliţie de largă uniune naţională a fost atât de votată aici şi nu la Caracal, de ce Nichita – pe care-l cheamă ca pe mărturisitorul – a fost ales aici Primar, nu la Dorohoi, de ce se înghesuie atâta amar de lume politică să ne convingă care şi cum mai iubeşte frenetic Iaşul.

Viceprimarul, de fapt unul dintre cei doi viceprimari, ăla care contează, cum s-ar spune, Mihai Chirica, scapă voit, dar tot la plesneală, o dumă, cum că s-ar putea ca, până la urmă, dacă toate povestea cu teii devine cam penală şi mai crapă şi pe la ecologiştii de pe la Bruxelles şi Strasbourg, din motive că tot carnagiul vegetal s-a făcut pe banii europeni, să scoată şi salcâmii japonezi, că-s oricum pitici şi încă n-au apucat să se prindă, şi să se planteze din nou în loc tot tilia. Păi, cum? Nu s-a luat această decizie scandaloasă pe baza unui studiu de impact, a modelării unor sc