Regionalizarea României este un proiect extrem de important, prin care trebuie urmărit cu prioritate felul în care va răspunde intereselor pe termen mediu şi lung ale cetăţenilor. Suntem aici, datorită faptului că cetăţenii acestei ţări ne-au încredinţat, prin vot, încrederea lor, speranţele şi aşteptările lor, pe care nu avem dreptul să le desconsiderăm sub nicio formă.

Am încredere că fiecare dintre noi este conştient de faptul că datoria primordială a factorilor de decizie este aceea de a pune interesul românilor înaintea celui personal şi mai presus de orice orgolii subiective. Suntem cu toţii responsabili de soarta celor care ne-au ales şi de felul în care, acum, prin deciziile noastre, scriem istoria care trasează viitorul României.

Regionalizarea rămâne încă un proiect, nedefinit, pe care şi-l asumă mai mulţi autori. Nu există încă date prea concrete, criterii foarte clare, nici măsuri şi etape bine stabilite de urmat. Deocamdată, regionalizarea este doar un subiect, asupra căruia mulţi îşi exprimă punctul personal de vedere şi enunţă judecăţi de valoare care însă nu pot înlocui criteriile obiective, cuantificabile.

L-am urmărit, zilele trecute, pe domnul ministru Liviu Dragnea, în cadrul unei emisiuni televizate, în care domnia sa ne asigura pe toţi românii că, în varianta sa de proiect, actuala compoziţie a regiunilor nu va fi schimbată. Până aici, nimic de obiectat cu privire la raţiunea domnului ministru Dragnea. Nu există niciun motiv care să justifice modificarea configuraţiei actuale a celor 8 regiuni de dezvoltare ale României.

O dată ce ideea domnului ministru Dragnea a evoluat în explicaţiile pe care le-a oferit cu privire la proiectul regionalizării, logica din retorica domniei sale s-a pierdut undeva pe parcurs. Spun asta, pentru că, vorbind despre Regiunea Centru, domnul ministru Dragnea a precizat că bătălia pentru capi