O parte din reputaţia de temut a baronesei Margaret Thatcher se datora şi celor numai patru ore pe care le dormea pe noapte. Energia inepuizabilă o ţinea în picioare până spre 2 - 3 dimineaţa, iar de la ora 5 o lua de la capăt. Dar cât de uşor este să-ţi îndeplineşti responsabilităţile cu doar câteva ore de odihnă?

„Dormea patru ore pe noapte în timpul săptămânii. Nu am lucrat cu ea la sfârşit de săptămână, dar presupun că atunci dormea un pic mai mult“, spune Sir Bernard Ingham, secretarul ei de presă.

Această rutină a ei, de a merge ultima la culcare şi de a se trezi prima, o ajuta să fie „cea mai bine informată persoană dintr-o cameră“, spune biograful ei John Campbell, autorul cărţii „Doamna de Fier“. Ocazional, soţul ei Denis o lua cu forţa la culcare, iar o dată chiar ar fi ţipat la ea, spunând „femeie, la culcare!“, scrie BBC.

Puţinele ore de somn ale lui Thatcher i-au creat probleme succesorului ei, John Major. „I-a fost greu să ocupe funcţia deoarece funcţionarii erau obişnuiţi cu un prim-ministru care nu dormea, iar el obişnuia să respecte cele opt ore de somn pe noapte“, spune Campbell.

Lideri care dormeau puţin

Somnul a ajuns să fie văzut ca parte a caracterului unui lider. Când Napoleon Bonaparte a fost întrebat de câte ore de somn au nevoie oamenii, se spune că a răspuns: „Şase pentru un bărbat, şapte pentru o femeie, opt pentru un prost“.

Pentru Margaret Thatcher, patru ore de odihnă reprezentau un semn al unei puteri supraumane, scrie BBC. Churchill a supravieţuit cu doar patru ore de somn în timpul războiului, dar se spune că obişnuia, adesea, să aţipească după-amiaza.

Reprezintă însă mai puţină odihnă idealul la care oamenii obişnuiţi ar trebui să aspire?

În lumea afacerilor este, cu siguranţă, ceva des întâlnit: Marissa Mayer, director general executiv la Yahoo!, şi Indra Nooyi de