Doi îngeraşi abandonaţi de mamă şi lăsaţi singuri pe pământ de tată, işi încep zilnic rugăciunile cu un singur gând: Dă-ne Doamne păinea cea de toate zilele. Amalia și Diana se află în grija bunicilor care preferă să stea nemâncaţi pentru a le asigura fetelor o farfurie cu mâncare. Tot venitul familie nu trece de cîteva sute de lei. Micuţele ridică ochii spre cer şi cu lacrimi işi amintesc că tatăl lor le priveşte de sus. Cel care le-a fost alături de la naştere a plecat din această lume mult prea devreme. La nici 36 de ani a contactat un virus care i-a fost fatal. Mama le-a părăsit cu mulţi ani în urmă, pe când Amalia avea 4 ani, iar Diana 8. A plecat în Italia fără a se uita înapoi. Doar tatăl le-a consolat la aceea vreme şi le-a făcut să uite de cea care de multe ori le abuza fără motiv, în loc să le ofere dragostea de care micuţele aveau atâta nevoie. Tatăl a suplinit familia, a lucrat şi le-a crescut. Moartea lui a fost un şoc pentru copile. Cei doi îngeraşi au ajuns astfel la bunici. Octavia Buzgaru, mama celor două fete a făcut tot posibilul pentru a se elibera de Amalia și Diana. I-a cedat astfel drepturile părintești bunicii paterne. Când își aduce aminte că este mamă, o dată la câteva luni, Octavia le trimite o sacoșă de dulciuri și mici sume de bani. Chiar dacă erau la o vârstă fragedă, fetele nu au uitat-o pe mama lor, deși amintirile care le păstrează nu sunt dintre cele mai frumoase. Diana, sora cea mare povestește cu ochii în lacrimi cum era bătută fără motiv. Cea mică, Amalia a dorit să păstreze legătura cu mama ei, chiar dacă numai prin telefon, dar s-a lovit de indiferența celei care i-a dat viață. Pe un ton rece, Octavia i-a comunicat sec să nu o mai deranjeze. După dispariția bruscă a tatălui, viața celor două surori s-a schimbat radical. Bărbatul era stâlpul casei, cel care aducea cei mai mulți bani. Acum venitul familiei este unul modest alcătui