Iniţierea demersurilor pentru organizarea unui referendum de demitere a primarului municipiului, Aurel Simionescu, de către filiala locală a Partidului Noua Românie, va scoate cu siguranţă viaţa politică brăileană din amorţeală. O amorţeală atât de caracteristică actualului primar, răspândită în tot aparatul administrativ al municipiului!
Demersul Noii Republici este unul cât se poate de democratic şi de firesc, mai ales în contextul în care municipalitatea a pierdut vreo 5 milioane de euro în cazul Dorobanţi, dintr-o neglijenţă crasă a unor funcţionari din primărie, funcţionari pe care Simionescu doar i-a mustrat, nici măcar părinteşte, ci mai degrabă amical, pentru această ispravă. Şi n-ar fi acesta singurul motiv care ar justifica un referendum.
Ce şanse de reuşită are această iniţiativă este greu de estimat. Certe sunt doar cifrele care stau la baza reuşitei sau eşecului unui referendum: trebuie strânse semnături din partea a 25% dintre persoanele cu drept de vot, adică în jur de 41.000, trebuie ca la referendum să participe cel puţin jumătate plus unu din numărul de alegători, adică vreo 82.000, din care jumătate plus unu trebuie să fie de acord cu demiterea primarului. Adică măcar cei care au semnat pentru organizarea referendumului de demitere.
La alegerile locale din iunie anul trecut, Simionescu a obţinut un nou mandat cu puţin peste 50% din numărul total de alegători prezenţi la urne, fiind votat de vreo 47.000 de brăileni. Asta în contextul în care USL era pe val, iar prezenţa la urne a fost de 57,5%, ceea ce înseamnă că aproape 94.000 de brăileni şi-au exercitat dreptul de vot.
Puse faţă în faţă, cele două seturi de cifre arată că, teoretic, demiterea primarului nu este o misiune imposibilă. Nu este însă nici o operaţiune uşoară, chiar dacă principalul motiv al referendumului este unul cât se poate de serio
