Twitteratura, despre care se spune că ar fi un gadget digital sau un nou avatar al artei prescurtării, este de fapt un exerciţiu de scriere care se joacă cu constrângerile platformei de microblogging Twitter şi care seduce tot mai mulţi autori, amuzaţi să îşi condenseze proza în 140 de caractere.
Twitter a apărut în 2006. La origine, această platformă gratuită de microblogging, care numără în prezent o jumătate de miliard de utilizatori, a fost concepută pentru scrierea şi difuzarea de mesaje scurte, de maximum 140 de caractere.
Însă, puţin câte puţin, a apărut o utilizare alternativă, mai creativă, iar o serie de formule cizelate au invadat twittosfera, după modelul "keitai shosetsu" ("roman mobil", n.r.) folosite în textele japoneze expediate prin SMS-uri.
Deşi sunt bine ancoraţi în formatul digital, twitteraţii îşi revendică locul într-o istorie a literaturii, jalonată de constrângerile impuse autorilor, de la "L'Ouvroir de Littérature Potentielle" (OuLiPo) la texte despre cadavrele suprarealiştilor şi trecând prin haiku-rile japoneze şi "Les Nouvelles en troi lignes" de Félic Fénéon.
"Mai întâi, twitteratura seamănă cu un semn făcut cu ochiul la adresa ideii potrivit căreia constrângerea este fecundă", aşa cum a demonstrat-o deja poezia, remarcă twitteratul Jean-Yves Fréchette, pentru care "originea literaturii a fost lapidară, a fost înscrisă în piatră".
În 2010, acest fost profesor de literatură din Québec a înfiinţat împreună cu francezul Jean-Michel Le Blanc Institutul de twitteratură comparată (ITC) Bordeaux-Québec, destinat promovării şi dezvoltării twitteraturii. În parteneriat cu primăria din Bordeaux, ITC a organizat la sfârşitul lunii martie cea de-a doua ediţie a Festivalului internaţional de twitteratură, după ediţia inaugurală, organizată în Québec în 2012.
"De fapt, stilul tăiat, scurt, incisiv este foarte ve
