de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

17 aprilie 2013 22:41

7 vizualizari

A-A+ Am văzut la un post local de televiziune (la Antena 1) un material despre felul, halul, spuneţi-i cum vreţi, în care au fost amenajate nişte parcări de pe Bulevardul Victoriei. Cum se amenajează parcările? Trăgând nişte dungi pe asfalt. Problema e până unde tragi dunga. Dacă parcarea se opreşte taman în buza trecerii de pietoni, apare următoarea situaţie: conducătorii auto îşi parchează maşinile până unde le permite marcajul, adică până la zebră. Astfel, vizibilitatea pietonului se duce pe Apa Sâmbetei, iar cel care se angajează în traversare poate fi luat uşor pe capotă, oricât s-ar fi asigurat în prealabil. Nici pentru conducătorul auto situaţia nu e mai comodă: şi vizibilitatea acestuia e obturată de maşina parcată lângă trecere, aşa că poate da oricând peste un pieton care-i apare brusc în faţă, pe trecere. Situaţia nu e singulară, dar vom face referire azi doar la ea, Bulevardul Victoriei fiind o stradă intens circulată. Legea spune că între trecerea de pietoni şi parcare trebuie să existe o distanţă, astfel încât vizibilitatea să rămână vizibilitate. Vreo 25 de metri ar fi distanţa, dacă am înţeles bine. Dinspre Primărie vine o explicaţie ce te pune în dilemă: parcarea a fost amenajată respectându-se întru totul prevederile legii. E drept, există multe legi în ţara asta: legea pensiilor, retrocedărilor, legea pădurilor şamd. Să fi fost configurate parcările şi trecerile de pietoni după una dintre ele? Să facem un exerciţiu, să încercăm prin metoda reducerii la absurd: presupunem că nu există nicio lege sau, dacă există, e proastă. Să zicem că, în România, legile nu au nicio importanţă, domneşte anarhia (între noi fie vorba, nu suntem atât de departe de această ipotetică stare). Cum amenajăm parcările şi trecerile de pietoni? Nu după o minimă logică, în stare să fe