● Angela Marcovici, Intimitate, Editura Charmides, 2013
Această nouă carte de poezie (nu m-aş hazarda s-o numesc ultima, căci poeta a mai folosit acest cuvînt cînd afirma că renunţă la scris) are toate atributele exterioare ale vulnerabilităţii: o plachetă de format mic, de nici 50 de pagini, apărută fără ISBN, într-o colecţie intitulată „Clandestin“, cu o copertă neagră, minimalistă, pe care titlul – Intimitate, mai degrabă sarcastic decît sentimental, apare scris cu font medical, sub grafica de monitor a sfîrşitului de activitate biologică, totul pus sub numele adevărat al poetei cunoscute pînă acum drept Angela Marinescu. Motto-ul plachetei este din Georg Büchner: „Woyzeck e disperat.“
DE ACELASI AUTOR Ce-a vrut să spună autorul Zădărnicie Femeia de pe tavan SF vs comunism Spuneam altădată că poetica voluptăţii maladive a Angelei Marinescu, tensiunea tanatică placată pe erotismul alterat, lipsit de senzualitate („o senzualitate inabilă / neutră / şi neverosimilă“), marginalul existenţial, vizionarismul sumbru şi radicalitatea expresiei, modul în care a compensat limitele corporalităţii cu intensitatea logosului, felul în care a mixat revolta cu damnarea ereditară şi cu exaltarea neputinţei, toate acestea s-au constituit într-o formă extremă şi foarte curajoasă, de analiză a propriei feminităţi, deopotrivă corporală şi psihică. Tot mai intimă cu propriul sine – dintotdeauna bolnav, sălbatic, problematic –, Angela Marinescu a ajuns, în ultimele sale cărţi – Limbajul dispariţiei şi Întîmplări derizorii de sfîrşit, ambele din 2006, şi Probleme personale, din 2009 – la o formă de expresie eterogenă, dar coerentă, pe care aş numi-o tragism minimalist. Intimitate vine firesc în continuarea acestei suite a manifestărilor publice de afectare a corpului şi minţii, supuse capriciilor eredităţii şi memoriei – deci timpului, cum scriam odată – în aceeaşi form
