Peste 4.000 de delegaţi pesedişti vor petrece zilele de vineri şi sâmbătă la Bucureşti, la Congresul extraordinar al partidului. Cam tot atâţia au fost şi la Congresul PDL, dar similitudinile se opresc aici. În timp ce la PDL a fost o atmosferă de răfuială, de chiloţăreală în public, iar partidul, care nu a satisfăcut-o pe Elena Udrea, ba l-a dezamăgit crunt şi pe Traian Băsescu, a fost la un pas de a se rupe, PSD, ca una din cele două componente de bază ale USL e pe val. După un an cu recoltă bogată pentru USL-ul din care face parte, alături de PNL şi de PC, mai de curând şi de UNPR, cu care se pregăteşte să fuzioneze. Bilanţul USL e clar pozitiv. Sub presiunea străzii, Parlamentul a evacuat puterea băsistă din Palatul Victoria. Alegerile locale şi parlamentare au confirmat categoric trendul antibăsist şi antipedelist, iar scorul la referendumul de astă-vară a subliniat încă o dată opţiunea net antibăsistă a populaţiei, doar diversiuni interne, presiuni din afară şi jocuri dirijate ale CCR salvând pielicica prezidenţială.
La o primă vedere, aşadar, Congresul PSD ar putea fi o reuniune festivistă, într-o sală unde să se audă Oda Bucuriei, iar din tavan să cadă petale de trandafir. Mai ales că, practic, în linii mari, agenda e deja epuizată, iar hotărârile esenţiale, ca şi luate. Alegerea preşedintelui e o formalitate, Victor Ponta neavând în Andrei Alexandru decât un contracandidat care să lase impresia de democraţie. Cei opt vicepreşedinţi la nivel naţional se cam cunosc (miniştrii Şova, Corlăţean, Duşa sau Bănicioiu având suportul lui Ponta), rămânând să se dispute cele opt funcţii de vicepreşedinţi regionali. Fie spus, fixarea acestui număr atestă că PSD (USL) a şi bătut în cuie reorganizarea administrativă a ţării, înainte de a fi adoptată legea. Restul agendei e interesant prin probabila înfiinţare a funcţiei de preşedinte executiv, destinată lui Liv
