Pârtia asta, ca şi centura sau alte proiecte, a fost ca o bucată de carne aruncată câinilor infometaţi. A lansat ideea cu Wonderlandul, a câştigat alegerile cu ea şi, de atunci, toţi se ceartă pe subiectul ăsta.
Unii sunt pro, alţii sunt contra, unii zic că nu-i destul de frig, alţii că e prea scumpă, alţii că e prea ieftină. Unii zic că avem nevoie de străzi în schimb, alţii vor distracţie într-un oraş super monoton. Pe scurt, trăncăneală fără rost, că dezbatere nu-i putem zice.
Primarul şi-a asumat proiectul şi zice că nu se lasă pînă nu-l face, dar de-atâtea ori ne-a spus asta că ne-a obosit. Dar problema e că n-a făcut nimic din el, în 5 ani. N-a făcut un drum bun până acolo, n-a făcut un teren de sport măcar. Nu ne-a convins cu nimic până acum că îi poate da contur proiectului.
Teoria paşilor mărunţi se putea aplica în cazul de faţă, chiar şi din banii de la buget. Putea măcar crea un cadru pentru cei care vor să investească în sport sau în turism. Putea face, de exemplu, nişte terenuri de sport, de fotbal sau de tenis acolo. Putea asfalta drumul, putea începe cu un ştrand sau cu un skate-park, proiecte prin care se putea contura identitata zonei şi care se puteau susţine de la bugetul local. Din toate obiectivele propuse pentru Wonderland, primarul a ales să înceapă cu cel mai scump, cu cel mai greu de realizat şi cu cel care va fi folosit cel mai puţin.
Sunt pentru o pârtie de schi în Bistriţa, vreau să avem locuri de agrement în oraş şi nu cred că străzile asfaltate sunt singurul element important de civilizaţie. Dar cred că primarul Creţu a ales calea cea mai grea şi de aceea dă zilnic cu capul de reticenţa oamenilor, de reticenţa consilierilor, de reticenţa băncilor. Şi toate astea adunate i-au dat până acum un ZERO mare.
.
Pârtia asta, ca şi centura sau alte proiect