Știrea no. 1 în ziarul Ceahlăul de azi (dar sunt sigur că și în restul presei locale) este cea cu toxiinfecția alimentară în masă de la Școala 10. De la școala de VIP-uri, cum i se mai spune. O să-mi cer scuze cu anticipație de la simandicoasele fețe de prin Inspectorat, DSP sau alte instituții pricepute la a ascunde gunoiul sub preș dacă anumiți termeni folosiți de mine nu sunt cei științifici. Să fim seriosi: putem împacheta tehnic și administrativ mizeria, dar oricât ar vrea unii, ceea ce s-a întâmplat la această școală în ultimele zile, pentru mine profan, e în zona de toxinfecție în masă, otrăvirea prin neglijență a unor copii.

Colegii mei vă dau informațiile concrete pe caz. Eu vă spun aici, părerea mea despre fenomen, atât din punctul de vedere al părintelui cât și al observatorului. Este o afacere bunicică să dai porții de mâncare, aproape cu 10 lei/bucata, zilnic la câteva sute de clienți. Dacă e copii, e și mai bine, mănâncă mai puțin.

Când aud că decizia alegerii firmei de catering a stat în pixul Asociației de Părinți mă apucă râsu’-plânsu’. M-am prins: ce e bine în școală e meritul managementului, al directorului, ce merge strâmb sau – mai grav! – poate omorî cu zile copii, e vina părinților sau, eventual al femeii de serviciu sau al altui Acar Păun. Nu o cunosc pe directoarea inteligentă care ieri nu știa cum să scoată la inventar cât mai puțini copii cu probleme. Precum Ghiță Pristanda, îi dădea absenți de la ore pe cei aflați la nuștiuce activitate culturală. Dar care ar fi fost sănătoși. Dar a comis-o rău când, pe același principiu al diminuării cu orice preț al numărului de victime, a dezinformat nu doar Inspectoratul Școlar ci – mai grav! – opinia publică, trimițând o statistică îndulcită cu miere, în care vorbește doar de „elevii de la step by step”. Hello, doamna director, i-ați pierdut pe drum pe preșcolarii care mănâncă în mandatul