Sculptorul Mihai Marcu și-a descoperit încă din copilărie pasiunea și de atunci până azi a străbătut un traseu extraordinar Sursa: MARIAN ILIESursa: MARIAN ILIE
1 /.
„Sculptura e viaţa mea”, spune artistul Mihai Marcu, unul dintre cei mai importanţi sculptori ai generaţiei sale, care prefeară, însă, aşa cum mi-a mărturisit, mai mult să stea în atelierul lui de la Mogoşoaia şi să lucreze, decât să vorbească despre arta sa. A avut expoziţii importante, este unul dintre artiştii susţinuţi de Ara Art şi este cunoscut pentru lucrările sale, unele de mare amploare, precum Monumentul lui Mihai Viteazul de la Târgovişte, al lui Ştefan cel Mare de la Bacău sau „Pasărea suflet” de la Călăraşi...
„Eu mă exprim prin forme”
La el în atelier, în curte, în casă, pretutindeni, descoperi lucrări minunate, din diverse perioade de creaţie din viaţa lui. Despre toate povesteşte cu aceeaşi plăcere şi despre munca pe care o presupune o sculptură vorbeşte cu un amestec de mândrie şi modestie. Lucrează în lemn, în piatră şi bronz. „Esenţa sculpturii e forma, eu mă exprim prin forme. Stau aici o zi de dimineaţa până seara şi nu vorbesc decât cu formele mele. Profesia mea e tăcută, eu creez nişte forme cu mâinile şi cu creierul meu”, spune artistul.
„Cred că Dumnezeu mi-a dat o misiune pe pământ. Asta a fost misiunea mea”, mai crede el şi îşi aminteşte cum a început totul, în copilărie... foarte devreme.
Amintiri din copilărie
„La noi în Bărăgan nu era asfalt, era doar câmp. Şi pe uliţele satului se strângea un praf teribil. Îmi depăşea gleznele, că eu umblam cu picioarele goale. Când ploua, praful ăla devenea un lut foarte bun de modelat. Copiii se jucau cu el, făceau pocnitori. Eu eram singurul care nu făcea asta, mie îmi plăcea să modelez şi cream tot felul de lucruri”. Mihai Marcu s-a născut sculptor... Iar apoi, foarte curând, când a mers la şcoală chia
