Vineri, 19 aprilie 2013, ora 20.40. În drumul meu pe jos către studioul B1 Tv, pentru Interviurile lui Ion Cristoiu, emisiune care începe la 21, ajung în dreptul fostului palat Regal.Mă grăbesc cît pot de tare. E tîrziu. Nu atît pentru ora de începere a transmisiei în direct, cît mai ales pentru invitat, Culiţă Tărîţă.
Politeţea cere ca moderatorul, jucînd rolul gazdei, să fie înaintea invitatului, care trece drept oaspete.
Sunt sigur că invitatul a ajuns deja.
Măcar să nu-l fac să aştepte.
De la stop pînă prin dreptul bisericii Krețulescu, mă confrunt cu un obstacol ivit pe neaşteptate în faţa hotărîrii mele de a grăbi pasul.
Trotuarul dă peste margini de inși care înaintează spre Hotelul București cu buimăceala unei hoarde care n-a găsit pînă acum, în teritoriul străin, nimic de jefuit și violat.
Sînt toți la fel, ca ieșiți din același ou: cravată roșie, ecuson roșu spînzurat de gît, costum negru, care abia îi încape, deoarece sînt plinuți, cu burtă sau, mă rog, cum le-ar spune nevestele sau amantele, cu burticică.
Fiecare ţine în mînă, ca pe o servietă diplomat, o pungă de pînză pe care scrie 120 de ani de social-democraţie.
Îmi pică fisa.
Sunt masele PSD-iste scăpate din strîmtoarea Ședinței de la Sala Palatului și plecate de acolo, ca din pușcă, spre locurile care le fac cu ochiul în Bucureștiul tuturor pierzaniilor.
E semn că s-a încheiat prima zi a Congresului Extraordinar al PSD.
Luînd-o pe carosabil, pentru că doar pe aici mai am loc , împărtășesc două stări care se bat cap în cap.
Una e bucuria că am scăpat de Ion Iliescu.
De dimineaţă, Aura Ţiţirigă mă sunase pentru a-mi cere să sacrific 10 minute din emisiune pentru ca postul să transmită în direct Cuvîntarea lui Ion Iliescu la Congres.
Am zis că, da, deşi mă scotea din sărite gîndul că voi sacrifica 10 minute dintr-un interviu care se