Traian Băsescu a mulţumit ieri public „guvernului Boc, guvernului Ungureanu şi guvernului Ponta pentru că am ajuns azi aici.” Le mulţumesc şi eu pe rând din varii motive lor, dar şi preşedintelui Băsescu: Le mulţumesc lui Băsescu şi Boc pentru că au luat măsuri de austeritate care i-au nedreptăţit cel mai tare pe profesori şi medici etc. Şi pe bugetarii cu venituri reduse. Şi, evident, mai ales pe profesorii şi medicii cu venituri reduse. (Ca să nu existe discuţii: mă refer strict la cheltuielile cu bugetarii, nu la totalul cheltuielilor din bugetul de stat.)
Profesorii aveau votată o creştere salarială de 50%. Nu numai că nu au primit-o, dar au şi avut salariile tăiate cu 25%. Pe deasupra, profesorii aveau oricum şi salarii mici pentru responsabilitatea lor. La fel ca medicii; şi medicii prestează un serviciu indispensabil şi sunt plătiţi foarte puţin ȋn raport cu pregătirea şi responsabilitatea lor. În plus, medicii au mai fost şi aşezaţi ȋn linie cu ceilalţi bugetari, iar asta deşi ȋn România se plătesc asigurări de sănătate.
(Vor veni acum zece postaci experţi ȋn economie să-mi explice că tăierea cu 25% de la toată lumea era singura soluţie viabilă. Irelevant. Cheltuielile cu bugetarii trebuiau reduse, ȋnsă nu atât de mult; iar felul ȋn care s-au tăiat 25% de la cheltuielile cu bugetarii nu a fost o problemă economică, ci pur şi simplu una de echitate socială.)
- De parcă n-ar fi fost de ajuns, Băsescu & co. au decis să mai şi blameze categoriile susmenţionate: doctorii români ar da diagnostice greşite ȋn 40% dintre cazuri (?!); profesorii ar câştiga prea mult pe oră predată. Băsescu ȋncă nu aflase – sau s-a prefăcut că nu ştie – că pregătirea orelor necesită timp şi efort. Şi că ȋn mod normal numărul de ore predate de un profesor ar trebui să fie ȋnmulţite cu un coeficient care să reflecte această tendinţă… Una peste alta, bietul Băs
