La alegerile parlamentare din 2001 nu am mers să votez. Eram reporteră la o agenţie de presă, scriam mai mult din Parlament şi obosisem de atâtea combinaţii pe care le făcuseră partidele în care, eu, ca şi mulţi alegători, investisem încredere. Duşmanii de moarte de altă dată îşi dădeau mâna cu uşurinţă atunci când aveau anumite interese şi votau fără remuşcări legile ce le conveneau.

Ca şi mine, atunci, probabil, au procedat mulţi, iar drept urmare ne-am ales cu o guvernare comunistă ce s-a instalat pentru opt ani. Nu mi-am iertat acea lipsă de responsabilitate civică şi de atunci merg conştient la fiecare scrutin electoral şi-mi exercit dreptul meu constituţional, chiar dacă uneori nu mai ştiu pentru cine să-mi dau votul.

Nu ştiu dacă au remuşcări şi cei care au făcut tot felul de combinaţii obscure prin alianţe împotriva firii şi au întors ţara în repetate rânduri de pe drumul ei european, aruncând-o înapoi în haosul în care ne zbatem de două decenii. N-o să stărui asupra combinaţiilor de până la 2009, pentru că cele prin care a fost debarcat Guvernul pro-european Sturza şi mai apoi menţinută guvernarea comunistă seamănă izbitor de mult cu situaţia politică de astăzi.

Singura mare deosebire este că, dacă până la 2009 combinaţiile erau previzibile, actorii - politicieni cunoscuţi, iar interesele lor puteau fi uşor demascate, acum lucrurile, se pare, sunt mult mai grave.

Combinatorul de acum, Vladimir Plahotniuc, apărut, practic, de nicăieri, are un trecut total necunoscut. Este învăluită în mister cariera sa de om de afaceri şi modul în care şi-a construit imperiul şi a adunat o avere impunătoare în ţarişoara noastră mică şi plină de sărăcie. În perioada guvernării comuniste, la început, despre Plahotniuc s-a vorbit că gestiona afacerile familei Voronin, apoi numele său a figurat în mai multe scandaluri de preluare frauduloasă a unor active