Brăila este un spaţiu aparte atuni când vine vorba despre tradiţii şi obiceiuri specifice, tocmai fiindcă oraşul este cosmopolit, aici trăind în bună comuniune 13 etnii. De Paşte, însă, creştinii brăileni respectă regulile generale ale bisericii. Diferă, pe alocuri, doar modul de practică.
În Joia Mare se prăznuiesc spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani si vinderea Domnului de către Iuda.
În seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.
Prin Sudul ţării, în zona Brăilei dar numai în anumite sate, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinţa s-a implinit. Acestă aţă şi-o pun sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casa (copii) de către femeile mai în vârstă.
"Lipovencele din zona noastră mai au şi acum acest obicei, însă numai în anumite case. Tradiţia nu s-a păstrat foarte bine nici aici", ne-a spus Mioara Costea, o brăileancă din cartierul Pisc.
Din Joia Mare pana in ziua de Paşti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.
"În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimariţa. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimariţa să vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bâtrână mergea pe la casele cu fete mari şi dadea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau sa le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primească ouă pentru încondeiat de Paşte", ne-a povestit Maria Puşcaciu, directorul Centrului de Creaţie Brăila.
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru
