Azi se împlineşte un an de la preluarea Puterii de către USL. Pe scurt, orice analiză realizată obiectiv ar indica faptul că eşecurile depăşesc cu mult realizările pe care un guvern susţinut de peste 60% din populaţie le-ar fi putut avea, chiar într-un an de guvernare.

Cu toate acestea, şi pe fondul unei Opoziţii inexistente, opinia mea este aceea că dacă mâine ar fi organizate alegeri, USL ar obţine cu lejeritate cel puţin un scor la fel de bun precum cel obţinut la alegerile parlamentare.

Pentru că un capitol la care actuala guvernare se pricepe este comunicarea. Toată lumea ştie că USL a întregit salariile bugetarilor şi a indexat pensiile la puţin timp după preluarea Puterii. Nu mulţi români au înţeles însă că s-a ajuns aici pentru că guvernele PDL precedente au făcut posibil acest lucru, că pentru acest scop au fost sacrificate investiţiile care generează în orice stat creştere economică şi locuri de muncă sau că inflaţia şi deprecierea leului determinate de criza politică „au mâncat” majorările salariale.

Pentru că prea puţini le-au comunicat acest lucru. Protestele de la Oltchim, Mechel, CFR au fost printre puţinele lucruri care au afectat imaginea USL. În Câmpia Turzii şi Râmnicu Vâlcea comunicarea USL nu mai funcţionează. Dar la nivel naţional, Uniunea a ştiut să pună accent pe alte lucruri: legea retrocedărilor, anunţata evacuare a chiriaşilor cu ştaif din casele RA-APPS, posibila impozitare a salariilor bugetarilor de peste 1000 de euro, disputele dintre PNL şi PSD au creat atâta zgomot de fond încât lucrurile care merg atât de prost au căzut în plan secund.

Însă şi în USL, cineva ia partea leului: PSD şi Victor Ponta. Lucru văzut inclusiv în sondajele de opinie. Pactul de coabitare, înţelegerea cu Traian Băsescu asupra procurorilor şefi, întregirea salariilor, indexarea pensiilor, indemnizaţia pentru mame(chiar