Când era nimerit să tacă, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a vorbit din propaganda sovietică: ”9 Mai este o zi plină de semnificaţii pentru noi românii, dar și pentru toți cetățenii Europei. Astăzi aniversăm declararea Independenței de stat a României - 1877, sfârșitul oficial al celui de-al doilea război mondial în Europa, dar și Ziua Europei.”

Ce nu ştie domnia sa, istoric la bază, buimac la vârf, este că în ziua de 9 mai 1877, ministrul de externe de atunci, Mihail Kogălniceanu, citea doar proclamaţia Independenţei în cele două camere. Dacă era un politician de vocaţie, nu de conjunctură, domnia sa ar fi cunoscut că citirea unui act în Parlament de către un ministru nu avea şi nici acum nu are efect juridic.

Doar şeful statului, Regele Carol 1, putea să semneze documentul. Şi Măria sa, politrucul de mucava de azi, ar fi trebuit să priceapă că într-o Monarhie Constituţională sau Republică prezidenţială doar semnătura şefului statului consemnează momentul istoric. Păi atunci de ce a mai citit Regele Carol I proclamaţia în plenul Parlamentului pe 10 Mai 1877? Istoricii susţin că atunci s-a parafat de facto şi de iure independenţa României. Acela a fost momentul solemn. Doar comuniştii au mistificat istoria pentru propagandă politică, iar şeful liberalilor de azi, vai de el, preia tezele Kominterniste.

Pentru cei care mai bâjbăie prin istorie, nimerit este să amintim că armata română a biruit la Vidin, spre sfârşitul lui aprilie 1877, dar proclamarea Independenţei se dorea un act politic. Ministrul Mihail Kogălniceanu şi C.A. Rosetti (preşedintele Adunării Deputaţilor) au căutat să obţină majoritatea parlamentară. Şi nu le-a fost uşor. Ei şi-au dorit să facă un cadou Coroanei de ziua Regelui.

În ceea ce priveşte “Ziua Europei”, în data de 9 mai 1945, trebuie să amintim că la cartierul general sovietic din Berlin se semna ac