1963 este anul care a dat startul epocii moderne. În acest an s-a sinucis Sylvia Plath, iar Gloria Steinmen, pe atunci un jurnalist liber profesionist, a dat audiţie pentru un rol de iepuraş în revista „Playboy“, pentru a dezvălui salariile proaste, hărţuirea sexuală şi rasismul la care erau supuşi „iepuraşii“. Betty Friedan publica în acest an „The Feminine Mistique“, cartea care vorbea despre „problema fără nume“ a femeilor: nefericirea.

Această problemă avea numeroase simptome: oboseală cronică, dependenţă de pastile şi de alcool, inclusiv pustule pline de sânge care apăreau pe braţe, problemă care a fost pusă de doctori pe seama unei simple indispoziţii, şi nicidecum pe seama produselor chimice folosite în gospodărie, notează „The Guardian“.

În anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial, femeile s-au micşorat (magazinele de profil susţineau că s-au micşorat cu trei sau patru măsuri), au devenit mai feminine (30% din femei îşi vopseau părul blond) şi, se pare, au devenit mult mai triste. Icoana frumuseţii, Marilyn Monroe, se sinucisese în 1962, iar Sylvia Plath a dat drumul la gaze în 1963 pentru a-şi încheia şi ea socotelile cu viaţa, după ce, cu un an înainte fusese părăsită de soţ pentru scriitoarea Assia Wellvill.

Noi legi în favoarea femeilor

O dezbatere a guvernului american, care a început cu o tentativă a preşedintelui John F. Kennedy în 1961, despre regularizarea statutului femeii, dezvăluit de cartea lui Friedan, a continuat în 1966 cu înfiinţarea „Organizaţiei Naţionale pentru Femei“, pe care, iniţial, o conducea chiar Friedan. Aceste idei au început să influenţeze şi Marea Britanie. Istoricul feminist, Sheila Rowbotham, spune că a început să audă argumente în favoarea eliberării femeilor din SUA şi din Germania în jurul anului 1967.

În Marea Britanie era o eră a căsătoriilor rapide (atunci vârsta me