de Gh. DOBRIN
12 mai 2013 23:20
3 vizualizari
A-A+ n Suntem în săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti. Pericopa evanghelică a săptămânii (In 20, 19-31) ne prezintă o nouă întâlnire a lui Iisus cel Înviat cu Apostolii, de această dată în prezenţa Apostolului Toma. Acesta până acum n-a vrut să dea crezare celorlalţi colegi ai săi, cu privire la Învierea Mântuitorului, spunând că: "Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnele cuielor... şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede". (In 20, 25)
Şi, după opt zile, ne spune evanghelistul, pe când toţi apostolii erau împreună, inclusiv Toma, a venit Iisus, uşile fiind încuiate şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios".
Uluit şi copleşit de evidenta realitate, Toma n-a putut decât să exclame: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!". Prin aceste cuvinte, Toma s-a înălţat mai presus de sine, mărturisind dumnezeirea lui Iisus. El nu numai că a recunoscut învierea lui Iisus, ci a mers mai departe cu raţionamentul şi a tras concluzia că un astfel de om înviat nu poate fi om, ci Dumnezeu. El este cel dintâi care afirmă în mod hotărât că Iisus Hristos este Dumnezeu.
La afirmaţia lui Toma, Mântuitorul Iisus Hristos i-a zis: "Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!". Adică, fericiţi sunt cei ce n-au văzut cu ochii trupului pe Hristos cel Înviat, dar au crezut în El. Prin aceste cuvinte, Mântuitorul îi spune lui Toma că mai înaltă decât cunoaşterea prin simţuri este cunoaşterea spirituală, prin credinţă, care vine din auzite şi înţelegere duhovnicească, nu din atingere directă şi vedere trupească.
Mântuitorul îi fericeşte pe cei ce au această putere sau capacitate de a vedea cu ochii sufletului prezenţa lui D
