Ai simţit că e greu să ai aşa o moştenire?

Nu. Ei mi-au lăsat nişte valori de viaţă şi am purtat numele cu mândrie. Am încercat să mă detaşez, că nu vreau să pară că aş duce o povară, nu intru în competiţie cu ei, vreau să spun ce am eu de spus! Eu trebuie să duc mai departe onorabil numele şi moştenirea, e datoria mea! Mi-a fost povara în facultate, pentru că eram nepoata lui Ion Cojar dar, am fost mereu mândra că sunt a lor. Şi i-am iubit enorm. Din poveştile bunicii ştiu că ei erau o familie unită şi era o legătură absolut specială între ei.De la ei am moştenit obiceiul de a aduna familia la masă, de a discuta cu familia, de a avea sprijinul familiei. De a avea în familie un prieten cu care să poţi comunica deschis.

Cum era dl Cojar acasă?

Şi când ne adunăm la masa tot despre arta actorului vorbea-citea foarte mult, vorbeam despre atenţia la detalii., ştiu, am fost privilegiată! Şi în teatru, în piesele la care lucra cu actorii, chiar cu actori mari ai Naţionalului, el şi acolo făcea şcoală. Ion Cojar a avut vocaţie de profesor.

Când te-ai hotărât să dai examen la teatru ce a a zis?

Evident, nu a fost de acord. Şi la examen bunicul nu a avut voie să intre în facultate.

Ce joci în “Idolul??”

Frosa... care a existat în realitate, a fost o prietenă a lui GM Zamfirescu. Bunica, Raluca Zamfirescu, mi-a spus că e un rol greu, că are o evoluţie şi eu eram la început, că poate mai bine joc Icu Danicel. Eu m-am încăpăţânat şi am zis că pot. Am avut şi mare noroc cu colegii, Dan Puric, Ileana Stana, Ionescu, care au avut răbdare şi mi-au dat curaj.

Cât de greu a fost când ei au început să plece?

Foarte greu, înfiorător... Primul a plecat tatăl meu, aveam 12 ani. Bunica a suferit cumplit, atunci am văzut ce înseamnă durerea unei mame. Bunica nu a ştiut că tata a murit, mama a venit de la spital, am mers impreuan la ea a