Într-un recent articol consacrat rezultatelor excelente ale Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP) în recentele alegeri le încheiam scriind:

“UKIP poate avea o influență indirectă mai mare asupra politicilor guvernamentale din Marea Britanie, una dintre cele mai mari trei țări ale UE. Iar o astfel de influență se poate materializa într-un euroscepticism sporit care poate culmina cu retragerea țării din UE.”

Un fost coleg de liceu și facultate, un bun amic mi-a pus întrebarea:

“tu, ca si analist “la rece”, ar fi trebuit sa finalizezi cu “… care poate culmina cu retragerea țării din UE”?”

I-am răspuns că dacă ieșirea din UE nu era o chestiune de actualitate nu aș fi invocat această perspectivă.

Iată că la nici o săptămână de la rezultatul extraordinar al UKIP (partid care dorește ieșirea Marii Britanii din UE) în alegerile locale din 2 mai, un grup de parlamentari eurosceptici ai Partidului Conservator al premierului David Cameron criticau omiterea din programul legislativ al guvernului pe următoarele 12 luni, prezentat de Regina Elsiabeta a II-a în parlament în numele guvernului a unui proiect delege privind convocarea unui referendum care să tranșeze rămânerea sau nu a Regatului Unit în UE.

Se așteaptă ca peste 100 de deputați ai Partidului Conservator să voteze în favoarea acestui amendament la programul legislativ, în timp ce membrii Conservatori ai guvernului au primit dezlegare să se abțină de la vot. Amendamentul nu are nicio șansă de adoptare, dată fiind opoziția majorității deputaților din Partidul Liberal Democrat – partenerul de guvernare al Conservatorilor – și din Partidul Laburist de opoziție.

Presa titrează deja “Război civil în Partidul Conservator cu privire la Europa”. David Cameron sperase  că prin anunțul făcut în luna ianuarie a acestui an prin care promitea un referendum care să decidă apartenența la