Recitite în această nouă ediție franco-română și bibliofilă - apărută după cea originală în franceză din 1994 și după trei ediții în română în 1996, 2007 și 2010 -, Teoremele poetice ale lui Basarab Nicolescu păstrează o forță a dicțiunii și o fulgerație ideatică remarcabile. Scurte, concentrate, radicale, ele dezvăluie fulgurant viziunea despre realitate a autorului lor, fizician cuantic cunoscut și promotor internațional al transdisciplinarității. Nici teoreme și nici poeme, ci mai degrabă un fel de aforisme filosofico-spirituale, ele atacă în mod punctual și percutant teme majore precum rațiunea și sensul, știința și tradiția, natura, viața și moartea, Dumnezeu și eul etc., dintr-o perspectivă care vrea să unifice științele fizice actuale cu o nouă filosofie a naturii / cosmosului și cu experiența interioară, într-o linie de gândire ilustrată, de altfel, de mari nume ale secolului XX (Bohr, Gödel, Pauli, Prigogine, Lupasco, Bohm, Capra ș.a.).
În Teoremele poetice - fragmente ale unei „meta-teorii“, pentru care, într-un regim academic, tomuri de argumentaţie clasică ar fi fost probabil necesare -, țintele de atac rămân materialismul bornat, scientismul limitat, logica binară și terțul exclus – iar obsesiile constant afirmate sunt multiplele niveluri ale realității, cauzalitatea nonlineară, terțul tainic inclus, depășirea transdisciplinară a gândirii noastre actuale. Ce surprinde în dicția apodictică a teoremelor este aspirația constantă de a apropia științificul de metafizic, de a împăca logicul cu religiosul, verificabilul cu misterul, asumând cu curaj „deriva metafizică“ pe care această postură teoretică și morală o implică.
Aceasta explică poate poziția eminentă pe care, tot surprinzător, poezia o ocupă în gândirea autorului. Într-o lume aparent extirpată de aspirația transcendentă, Basarab Nicolescu alege principiul poetic drept modalitate de
