Peste 500 de plugari, comercianţi, industriaşi, învăţători, moşieri, funcţionari, administratori de moşie, medici, preoţi şi primari brăileni au solicitat, în anii 1925-1927, permise de arme de foc. Jumătate din ei erau plugari. Istoricii spun că armele foloseau la autoapărare, însă era vorba şi de o “modă” a acelor ani.

Peste 200 de plugari brăileni solicitau, la scurt timp după capturarea banditului Terente, carabine, puşti de vânătoare şi revolvere. Tot atunci, circa 65 de comercianţi, afară de industriaşi, băcani şi meseriaşi obţineau, la rândul lor, arme de foc.

Din 25 iulie 1925 şi până în 25 iulie 1927, nu mai puţin de 21 de învăţători din judeţul Brăila, plus patru preoţi purtau, cu mândrie, arme letale, fie ele de vânătoare sau revolvere de buzunar.

Şi astăzi mai sunt dascăli care deţin permise de port-armă, semn că profesia respectivă nu e deloc lipsită de pericole.

“Colega mea, Carmen, este profesoară în Balta Brăilei. Stă cu gazdă într-un sătuc şi are autoturism 4x4 şi armă pentru autoapărare. Ca femeie, nu s-ar descurca altfel în pustietatea aceea”, ne-a declarat o profesoară de la Măraşu, al cărui nume, din motive lesne de înţeles, nu-l putem da publicităţii.

Şerban Teodorescu, învăţător în comuna brăileană Bordei Verde, avea, în anul 1925, o armă de vânătoare cal. 16, model “Bacard”, un revolver cal. 6 şi o armă germană de foc, pe care o ţinea acasă, în panoplie.

“În acea perioadă, autorităţile le-au dat arme coloniştilor români din Cadrilater, pentru autoapărare. Erau atacaţi de bandele de comitagii bulgari (“revoluţionari” care luptau pentru “eliberarea provinciei”). Tot ceea ce însemna elita satelor avea armă. La Brăila, însă, era mai mult o modă de a purta arme”, a precizat dr. Adrian Trifan, istoric la Muzeul Brăilei.