Ca mai tot omul, după o zi de muncă, alegi să utilizezi telecomanda. Altă dată un vis frumos, schimbatul canalelor e azi o realitate. Este moda „nişelor”, adică a posturilor specializate, adică filme, ştiri, documentare, reality show-uri, muzică, reclame, modă etc. Este un motiv pentru care televiziunile cu un concept general continuă să se bată pe primele locuri la rating.
Este o modă să faci revista presei. Sunt emisiuni care prezintă momentele de interes din lumea audiovizualului. Ca unul care a apucat un program de două ore la televizor, din care 80% era propagandă, recunosc că încă mă uit destul de critic la ce apare pe ecran.
Primele ştiri la care am decis să mă opresc au fost congresele partidelor. Despre cel al PDL am scris deja, pe acest blog. Despre cele ale PNL şi PSD, acestea nu mi-au atras atenţia mai mult decât ar face-o o telenovelă, sau o soap opera, în care dacă vezi 15 minute din primul episod, poţi să întrevezi finalul, chiar dacă între timp pot trece sute de episoade. Adică felicitări, delegaţi plictisiţi şi toropiţi de oboseală, reglări de conturi în culise, astfel că totul arăta ca la congresul XIV. De ce mă opresc la acest congres? Lumea a sperat atunci că va veni schimbarea, dar s-a întâmplat mult mai violent şi nu cum sperau vârfurile nomenclaturii, ci cum au vrut exilaţii din PCR şi eşaloanele II şi III. Istoricii, politologii, ziariştii încă se mai luptă să aleagă între a numi ce a fost atunci lovitură de stat sau revoluţie.
Dacă ieşirea din criză tot întârzie şi subiectele mari au dispărut, de dragul coabitării şi reevaluării, două noţiuni comentate deja, forţele mediatice pro şi anti-guvernamentale şi prezidenţiale au instalat un armistiţiu.
Deşi OTV a ajuns acolo unde îi era locul, trebuie să spunem că efectele sale persistă, aşa cum dorea DD.
Televiziunile au început să aibă, la aceeaşi oră, aceeaşi emisiun
