Vremurile eonomice cotoioase pe care cu mulţi nervi şi dese suduieli le trăim nu au milă, se vede treaba, nici de mită. Şpaga pare să nu mai fie ce a fost, atât timp cât multe matrapazlâcuri au ajuns să se facă pe bani sensibil mai mărunţi ca odinioară, când dădeau unii drept atenţie câte o maşină de lux, o fabrică ori măcar un furnal. Cel mai recent şi deopotrivă elocvent caz în contextul deprecierii şperţurilor în România e cel al unui fost procuror-şef dintr-un orăşel de prin judeţul Iaşi – Hârlău se cheamă aşezarea -, trimis în judecată după ce ar fi luat mită vreo 200 de euro, nişte ouă, vin, plus ceva carne de porc şi nişte „picioare de oaie”, după cum zice rechizitoriul. Imaginaţi-vă cât de anevoie îi venea omului să meargă acasă, după o zi de muncă asiduă, cu o desagă cu ouă, o damigeană cu vin şi o sarsana cu picioare de oaie. Şi cât de sfâşietor de trist se putea el tângui apropiaţilor că a ajuns să facă trafic de influenţă pe carne de oaie. Culmea e că şi îl cheamă Ciobanu, dar uneori au şi coincidenţele şarmul lor. Lăsând puţin ironia deoparte, e uluitor cum unii chiar nu se pot abţine să o ţină pe ciupeală. Cu orice preţ, chiar dacă acesta poate fi libertatea. Şi nu e doar cazul fostului procuror de Hârlău, acesta era doar un exemplu mai proaspăt, fiindcă ar mai fi o grămadă, multe fără să fi ieşit la iveală. Fireşte, fiecare doarme după cum îşi aşterne, chiar şi pe un pat de coji de ouă, numai că e dezolant să vezi oameni care îşi vând moralitatea pe o omletă, oricât ar fi ea de mare.

În România, corupţia va da mai serios cu capul de gard abia atunci când unii vor înţelege că nu pot trăi după nişte legi pe care şi le fac singuri şi vor încerca să adopte un trai onest. Până atunci însă probabil că respectivii abia aşteaptă să se repună economia pe picioare ca să îşi poată reveni şi mita la prosperitatea de altădată. Tiberiu Sabo Vremurile eonomice