Nu pot să îmi scot din cap o idee enunţată de către primarul oraşului Negreşti-Oaş, Aurelia Fedorca, care îmi bântuie fiecare colţ al minţii. „Dacă până ieri (senatorul Marian Valer) era un zeu, cum a ajuns ca astăzi să fie un monstru?” – spunea zilele trecute edilul şef negreştean. Aceasta este marea întrebare. Cum este posibilă o astfel de decădere?! Îndrăznesc să spun, deşi voi risca să fiu agresat din nou în cel mai ordinar mod posibil de către subiectul acestui studiu de caz, că nu este vorba despre nicio decădere. El nu a decăzut, el s-a aflat mereu la acelaşi nivel. La ultimul nivel cu putinţă. Nici măcar miile de cărţi citite nu au fost de ajuns. El şi-a creat o mască, o caricatură a omului drept, a marelui patriot, etc. Dar ajuns pe culmile puterii, aerul rarefiat al înălţimilor a ridicat acest voal şi am ajuns să cunoaştem cu toţii adevărata persoană, adevăratul caracter. M-a acuzat că îmi fug ideile, că îmi trădez colegii, dar până mai ieri eram extrem de capabil din postura de redactor şef-adjunct. Acum, că am trădat cauza (care cauză?), am devenit un proscris. A împroşcat cu noroi, a încercat să bage râcă între mine şi alţi colegi. Sunt mai curat decât ar putea el să creadă, motiv pentru care nici nu am privit înapoi când am plecat. Tot ce am lăsat în urmă au fost mii de fraze aşternute cu silă pe vechea Gazetă, zeci de invective la adresa colegilor şi a altor suflete, cele mai multe nevinovate. Nu am lăsat nimic bun în urmă, de aceea mi-a fost atât de uşor să plec. Dar acest amestec de ură şi de complexe ne-a ajuns din urmă, ne-a pândit, şi-a premeditat răzbunarea până în cel mai mic detaliu. Aşa se face că vineri dimineaţa şi-a pus planul blestemat în aplicare. A avut un acolit la colţul unui bloc, altul ne-a filat din maşină, altul era pe terasa vecină, iar el a apărut din spate, ca un tâlhar. S-a năpustit cu un rictus de hienă asupra noastră, în timp