Mişu Negriţoiu a scris în Ziarul Financiar din data de 16 mai 2013 un articol („Atacul speculativ şi manipularea cursului în 2008: a fost sau nu a fost?“) în care se întreabă dacă în octombrie 2008 a fost un atac speculativ sau o fugă de capital.

Două evenimente – spune M. Negriţoiu – l-au motivat să scrie articolul. Primul este comunicatul Consiliului Concurenţei, care „nu reţine nicio manipulare“ (M. Negriţoiu) în „stabilirea indicilor de piaţă monetară ROBID şi ROBOR în perioada octombrie – 2008“. Al doilea eveniment este dezbaterea de la BNR asupra cărţii mele intitulată „Politica monetară: ipostaze neconvenţionale“, care are un capitol distinct intitulat „Lichiditatea, atacul speculativ din octombrie 2008 şi reputaţia băncii centrale“ (editura Curtea Veche Publishing, 2012, pp. 79-122). În cuvintele lui M. Negriţoiu, cele două evenimente au adus în actualitate „mult- discutatele speculaţii (sublinierea îmi aparţine) pe piaţa monetară din România în plină criză finaciară“.

M. Negriţoiu are două mari concluzii în articolul său. Prima: rezoluţia Consiliului Concurenţei şi concluzia din capitolul citat din cartea mea – spune M. Negriţoiu – sunt „oarecum opuse“. A doua: studiul meu nu dovedeşte că a fost un atac speculativ asupra leului. Mai mult, spune M. Negriţoiu, BNR nu a implementat, aşa cum au făcut, de exemplu, băncile centrale din Ungaria şi Polonia, politici adecvate contextului de atunci. Un corolar al acestor concluzii, subliniat de M. Negriţoiu, este acela că noi, cei de la BNR, aveam concluzia înainte de a face vreo analiză.

Având în vedere cele de mai sus, sunt nevoit să fac unele comentarii care să îi ajute pe cei care urmăresc acest subiect să înţeleagă corect lucrurile.

1. Da, este adevărat, rezoluţia Consiliului Concurenţei şi concluzia studiului meu se referă la lucruri diferite şi, de aceea, sunt diferite. Vreau însă