Violenţa naşte violenţă. Episodul în care un jurnalist din prima linie a presei româneşti, Mircea Marian, devine victimă doar pentru că ideile sale nu convin (nu ştim, cel puţin până acum, dacă atacatorul şi-a premeditat sau nu agresiunea) este un indice al gradului de primitivism din societatea noastră. Sursa: EVZ
Poate fi vorba, desigur, de o întâmplare, dar n-aş băga mâna în foc. Se pare că agresorul e destul de bine cunoscut pentru acţiuni de mână forte. El provine din acea lume a inşilor care, în primă fază, sunt extrem de vocali, proferând ameninţări şi injurii, iar ulterior comit delicte de extremă gravitate. Categoria e mai răspândită decât ne imaginăm.
Gestul s-ar putea să-i bucure pe unii din frustraţii cărora scrisul lui Mircea Marian le provoacă strepeziri ale dinţilor. Soluţia nu e însă ciomagul, ci telecomanda: n-au decât să nu-l citească, ori să schimbe canalul televiziunii. Dar am văzut pe forumuri reacţia multor altor nemernici: ură nedomolită, dezlănţuire clocotindă a energiei infernale, cinism animalic. Toate sub protecţia anonimatului. Ei sunt conştienţi că ceea ce comit la adăpostul nick-name-urilor ar constitui, la lumina zilei, infracţiuni. Dar asta nu garantează că barbaria dospită nu va da peste margini şi cuvântul nu va fi înlocuit — aşa cum s-a petrecut în cazul Mircea Marian — cu pumnul.
De câteva săptămâni, pe stâlpii din intersecţiile importante ale Timişoarei au apărut tăbliţe conţinând un text care m-a făcut să tresar: „Azi cerşetor, mâine agresor”. Plăcuţele au fost montate de poliţia municipală. Fărâmele de corectitudine politică s-au revoltat în mine: cum s-a ajuns la concluzia asta? Există studii care demonstrează relaţia între cauză şi efect? O fi zăcând în bătrânica semi-paralizată pe care-o văd cerşind de câteva ori pe săptămână lângă o plăcintărie întruparea unui ninja gata să sfâşie pe toată lumea? O fi insul pe
