De voie, de nevoie, minorii aflați în detenție stau cu nasul în cărți mai ceva decât colegii lor din libertate. Pentru o notă de trecere la examenele naționale, fac luni întregi de recuperare a materiei
Zinaida Ungureanu, a treia de la ușă, alături de elevii săi la începutul acestui anului școlar
Promovarea examenului de capacitate sau de evaluare naţională, care vor avea loc peste circa o lună şi jumătate, rezonează, în mintea multora dintre elevii de clasa a VIII-a, cu cea mai grea încercare din viaţa de şcolari de până acum. Pentru colegii lor certaţi cu legea însă, testul reprezintă garanţia la o a doua şansă.
Dacă anturajul şi sărăcia nu l-ar fi împins să fure o maşină pe care spera să obţină o mică avere, Alexandru Turcu (17 ani) ar fi trebuit să se pregătească deja de Bacalaureat. A ajuns, în schimb, la Centrul de Reeducare Buziaş şi a fost înscris automat în clasa a VIII-a. “Nu aveam o situaţie bună acasă. Mama este divorţată de şapte ani şi am o soră mai mică”, încearcă băiatul o explicaţie.
Brânză bună în burduf de câine
Alexandru va sta internat în centru până în martie 2014, timp în care speră să fie admis la liceu. În zece ani de când funcţionează instituţia, numai trei tineri au avut norocul să meargă la liceu, cot la cot cu elevii obişnuiţi. “Desigur, nu putem să-i aducem pe elevii de aici la nivelul celor de afară, dar dintr-o clasă de zece copii, unul tot reuşeşte să ia nota cinci. Alexandru va fi unul dintre ei”, arată Zinaida Ungureanu, o profesoară de română cu opt ani vechime în centru.
De altfel, adolescentul este ceea ce românii numesc “brânză bună în burduf de câine”. În clasele I-IV a fost premiant, iar în următorii doi ani a luat menţiune. Declinul a început însă în clasa a VII-a, odată cu apariţia unor noi “prieteni”. “Dacă nu ajungeam aici, poate făceam ceva mai grav”, recunoaşte, smerit, băiatul. Gân
