"Doamna Bovary sunt eu!" avea obiceiul să spună Flaubert, autorul remarcabilului roman. La data apariţiei, romanul a scandalizat, autorul a fost dat în judecată. În timp, "Doamna Bovary", bovarismul au devenit mai degrabă sinonime cu slăbiciunea personalităţii, cu o anume dorinţă a cuiva de a se concepe altfel decât este, un efort susţinut de a-i păcăli pe cei din jur că sunt altfel decât sunt cu adevărat, niciodată mulţumiţi de ceea ce au, visând la lucruri imposibile, lipsindu-le sinceritate chiar şi faţă de sine.
În politică, acestea sunt cărţi pierzătoare.
Referindu-ne la Crin Antonescu, liderul liberalilor, "Madam Bovary c`est moi!" i se potriveşte de minune. Ce îl dă de gol este serialul tv al cărui protagonist este, fie de la începuturile sale într-ale politicii, dar mai ales odată cu alegerea sa în funcţia de preşedinte a PNL, până la episodul de sâmbătă trecută când s-a aflat în sală, în primul rând, alături de Victor Ponta, la întâlnirea Tineretului Liberal.
Scena de sâmbăta trecută conţine toate detaliile relaţiei dintre Antonescu şi Ponta, aşa cum este ea în prezent. Surescitarea vizibilă a lui Antonescu, cearcănele uriaşe, gestul nervos de a-şi aranja freza, felul în care îi căuta privirea lui Ponta, îi cerşea atenţia, căuta să facă conversaţie – toate încercări disperate de a arata celor din jur că ei nu s-au certat, că totul e ca înainte.
"Doamna Bovary" a politicii româneşti a crezut, în disperarea de a se bucura de strălucirea scenei, mânat de visul de a păşi pe coridoarele Palatului Cotroceni ca preşedinte plin nu ad interim, că totul o să meargă ca pe roate, fapt care l-a făcut să meargă orbeşte înainte fără să bage de seamă toate detaliile. Ceea ce părea simplu, acum arată ca un divorţ amânat. Orbit de obsesia prezidenţială, Antonescu pare tot mai aproape de a se despărţi pentru totdeauna de visul prezidenţial.