În ultimele 8 luni, am colindat ţara în lung şi în lat, din Craiova până în Rădăuţi şi înapoi către Timişoara, apoi Cluj Napoca, Ploieşti, Bucureşti, Roman şi aşa mai departe. Peste tot unde m-am dus, am venit cu acelaşi gând: Să le vorbesc oamenilor, indiferent de vârstă, educaţie sau statut social, despre fericire!
Acum, după 8 luni de turnee şi discuţii cu peste 2000 de persoane, pot să concluzionez un lucru:
În faţa fericirii, oamenii de dezbracă de ambiţii, venituri sau statut. În faţa fericirii, oamenii devin cumva mai iubitori, zâmbitori, deschişi aş putea chiar spune că devin fraţi.
Mulţi filozofi s-au întrebat, pe parcursul a secole întregi ce este fericirea şi ce anume ne face fericiţi.
Unii oameni de stat au fost atât de impresionaţi de ea, încât au adăugat în propria constituţie „dreptul a căuta fericirea.”
În ultimele decenii, oamenii de ştiinţă ne-au ajutat enorm în a înţelege ce anume înseamnă această stare, cum o putem aduce în vieţile noastre, cum o putem chiar practica în mod constant.
De la o adevărată Fată Morgana, mereu căutată dar foarte depărtată, fericirea a devenit mai degrabă palpabilă, concretă, chiar matematică.
Când am descoperit această ştiinţă, am simţit că ne potrivim fără rezerve. Ştiinţa fericirii spune aşa: Din iubire şi respect faţă de cei din jur, manifestate în mod constant, creştem calitatea propriilor vieţi Dacă facem voluntariat, scad şansele de a suferi boli de inimă Dacă ne schimbăm forma de a gândi, către o mentalitate mai mult pozitivă, ne schimbăm în mod real ADN-ul Dacă, în loc să ne străduim să diagnosticăm şi să soluţionăm problemele emoţionale, ne focusăm către recunoaşterea propriilor calităţi, devenim în mod aproape instant mai fericiţi Prin simpla meditaţie, putem trata boli emoţionale Tot prin meditaţie ne schimbăm în conştient densitatea creierului în zonele accesate