Maratonul de Poezie și Jazz. Adică de la 8 seara și pînă dimineața, vreo 47 de poeți au recitat din creațiile lor. Nu este nebunie fericită? Cipariu a organizat maratonul, sîmbăta trecută, la Muzeul Literaturii, în Noaptea Muzeelor.
Rep.: Ce înseamnă astăzi poezia? Cui folosește?
D.M.C.: Dragă Eugen Istodor, dacă romanul este berea literaturii, poezia este alcoolul ei cel mai rafinat. Poezia nu înseamnă numai genul literar pe care îl cunoaștem, poezia înseamnă și gîndirea poetică, și trăirea poetică. Poezia e o stare de spirit și o terapie de a scăpa de sacii, galerele și oglinzile de întuneric ce ne apasă ori chiar ne confiscă existența. Poți exersa o subtilă gimnastică a limbajului și a gîndirii numai cu discursul poetic. Poți să te eliberezi de știrile rele de la televizor, de consumism, de secularizare, de tabloidizare ascultînd ori citind un singur vers, de pildă, al lui Nichita Stănescu: "Eu nu sînt altceva decît o pată de sînge care vorbește". Atîta vreme cît va exista umanitate, va exista și poezia ca o profundă nevoie interioară și ca un instrument de a călători în interior, în vis, în cosmosul din interior și în cel din afara ființei. Poezia nu e pentru foloase (ne)cuvenite, ci doar pentru eliberarea de sine.
Rep.: Cîtă poezie are o noapte?
D.M.C.: Cîte ore de pierzanie, de exaltare, de pribegie, de iluminare, de îmbătare de sine ori cu sine are o noapte! Cînd ai 47 de poeți la un Maraton de Poezie și Jazz, poți să găsești numai firul invizibil al unei străine guri ce vorbește cu 47 de fețe ale incertitudinii. Găsești fie vocea de bad boy a lui Traian T. Coșovei, fie voluptatea unei pierderi de sine și a “bucuriei anonimatului” predicată de Eugen Suciu pe terasa “La Muzeu”. Ai poemele ca niște tării seducătoare din Cartea Alcool a lui Ion Mureșan, ai poemele de-a wați-ascunselea ale lui Florin Iaru, dar ai și ironia și disperar
