Juniorii de 16 ani pierd patru meciuri din ultimele cinci, iau 10 goluri de la nemţi şi strâng într-o dublă pe teren propriu cu Austria un dezastruos 2-8. Per total, ieşim la rampă cu un bilanţ de 4-23, demn de Andorra sau de Insulele Faroe.

Când nu fac de gardă la Rahova, să vadă ce meniu are Gigi Becali mâine, televiziunile cu burtieră galbenă oferă câteva minute de aspră critică ideologică juniorilor, trag frugal concluzia că în curând o să ne ducem în cap, că n-avem schimb de mâine şi că în mod obligatoriu Bumbescu, antrenorul lor, e o nulitate. Unii dintre critici ştiu cine e Bumbescu, alţii nu, dar asta nu contează, Bumbescu e un antrenor de 4-23 în cinci meciuri, trebuie să fie dat afară, iar în locul lui să vină altul care să ducă palmaresul la 4-33.

Am văzut câteva minute din ultimul meci cu Austria. La imn ai noştri erau crispaţi, cu capetele în pământ, probabil că avusese cineva grijă să le spună că-i ia mama dracului dacă mai încasează o bătaie. Austriecii, la fel de imberbi ca şi ai noştri, poate ceva mai înalţi, dar senini la chip, privind cu optimism coroanele copacilor din pădurea de la Buftea. Nu toţi vor ajunge la nivelul fratelui lor de sânge vienez Alaba, dar nu asta contează. După cum, dintre ai noştri, sigur vreo trei-patru vor debuta în prima ligă la vârsta majoratului. Dar nici asta nu contează.

Până să ne aşezăm în ghete era deja 3-0 pentru ei. Apoi am prins curaj şi-am început s-o gâdilăm estetic – calitate nativă incontestabilă a noastră - şi-am gâdilat-o de din 0-3 s-a făcut 0-4. Bruno Vasiu, Bogdan Morar sau Cojocărel Sane, internaţionalii noştri, ştiu că au apărut în fotbal ca să moară de foame, pentru că văd acasă părinţi care nu se-ajung cu banii de pe o zi pe alta, iar la televizor privesc arestări şi jucătotri care nu şi-au luat salariile de un an şi riscă să devină cazuri sociale. De-