Majoritatea societătilor efectuează tranzacţii cu societăţi din spaţiul UE fără a şti ce implicaţii declarative generează o simplă achiziţie de bunuri sau prestare de servicii. Am discutat cu Elena Rădulescu, de la compania Conta Rădulescu, despre implicaţiile legale în cazul în care societatea respectivă este sau nu plătitoare de TVA, dacă se achizitionează un bun sau un serviciu din spaţiul UE, dacă tranzacţiile au loc cu persoane impozabile din punct de vedere al TVA-ului sau cu persoane fizice sau alte persoane neimpozabile.

1. Societatea din România este plătitoare de TVA?

Dacă societatea este plătitoare de TVA este obligată să se înregistreze în registrul operatorilor intracomunitari (ROI) dacă achiziţionează un bun din UE şi acel bun este livrat pe teritoriul românesc. Achiziţia intracomunitară, pentru a fi tratată că atare, va fi obligatoriu justificată prin factură pe numele societăţii şi documente de transport. De asemenea, ambii parteneri îşi vor comunica codurile de TVA în vederea raportărilor ulterioare (în România în formularul 390) şi aplicării taxării inverse pentru aceste operaţiuni.

În cazul unei societăţi plătitoare de TVA, TVA nu se achită efectiv către statul UE de către furnizor şi nu se va deduce de către cumpărător, ci se va efectua o compensare a acestor două valori, prin aplicarea taxării inverse. Această poate fi făcută doar dacă societatea s-a înregistrat în ROI. În cazul în care a efectuat o achiziţie nefiind înregistrată în ROI, furnizorul cu siguranţă a emis o factură cu TVA, taxând-o în ţara lui, ca o livrare impozabila în ţara sa şi societatea din România a plătit TVA conform facturii furnizorului. Totuşi, fiind o achiziţie intracomunitară, fiind însoţită de transferul dreptului de proprietate precum şi transport, există obligaţia iniţială de înregistrare în ROI, apoi raportarea în formularul 390, precum şi dep