La ceas de seară, luni, înainte de pastila pentru nani sau probabil că nu avea chef de o partidă de poker, nu era in the mood, Antonescu s-a întâlnit cu Ponta și s-au pus de acord, printre altele, și asupra detaliului diabolic care ar face din Constituția rebranduită actul de naștere al noului regim politic – Republica PSD.

În istorie, personaje ca Antonescu devin cele mai detestabile, însă până când istoria le pune pe linie moartă, pun umărul la orice plan care le-ar satisface obsesia de putere. Totul începe cu un mic compromis combinat cu obsesia de putere și, din una în alta, personajele de acest gen pierd total controlul. Din păcate, Antonescu a întâlnit în drumul său politic un alt obsedat de control și putere – premierul copy-paste Ponta. Ce îi deosebește pe cei doi este ceea ce Ponta are și îi lipsește lui Antonescu – și anume capacitatea de a nu arăta ceea ce simte. Mai nou, pe fața lui Antonescu se citește aproape tot - uneori disperarea, alteori deruta, crisparea, dezamăgirea, boala.

Cei doi au pus pe masă Constituția așa cum ai pune pe masă un animal pe care vrei să îl tranșezi, să îl împarți, să îl duci acasă și să îl faci friptură. Cei doi zvăpăiați au decis că republica pe numele ei România se reduce la cei doi, fiecare cu agenda lui – Antonescu cu visele prezidențiale, iar Ponta cu cheia guvernului la gât, cheia care deschide și închide totul în țara asta. În toată povestea, Parlamentul se vrea a închide triunghiul conjugal, parlamentul devenit un fel de amantă oficială care să satisfacă, pe rând, dorințele cuplului uselist.

În constituția care s-ar dori după chipul și asemănarea celor doi, partidul care ar avea cel mai mare număr de mandate este cel care face propunerea pentru postul de premier, iar președintele nu are avea dreptul să o refuze. Un astfel de președinte pe care îl visează cei doi ar fi unul care ar pute